a trecut atâta timp, de fapt. dar nu s-au schimbat multe. eu stau tot cu piciorul sub mine pe scaunul la fel de gri şi mă uit la fel de câş. sau nu, mă uit în partea opusă, am schimbat locul monitorului. lista mea de messenger e aceeaşi, de fapt. tipa cu pozele glam nu e schimbată. a schimbat doar firma. cea cu poze artistice a mai adăugat puţin roşu. cam puţin pentru un an. copiii trişti au rămas la foarte negru, iar ea, tot fără cap. au mai apărut câţiva oameni noi şi unii s-au mutat prin grupuri. puţini au schimbat ceva.
îmi place, totuşi, e sigur, universul meu pare a fi sigur. şi să mor eu dacă o să mai gândesc.
şi să nu uităm de cum mă sufocă tata cu meciul de fotbal şi nu mă lasă să ascult muzică.
e 22:24. tot timpul mă apucă somnul la 22:24
te omor bă!
marți, 14 aprilie 2009
luni, 13 aprilie 2009
>>însemnările unui nebun<<
mai mult ca sigur, un post emoid..
# de ce să mai ceri sfaturi când ştii exact ce ar spune cel pe care îl întrebi? dacă vrei să auzi un "fă aşa", te duci la ea. dacă vrei un " nu e bine", te duci la mama iar dacă vrei un "e super aşa" te duci la o altă ea. de fapt, tot tu ştii ce e mai bine pentru tine. căci nu mulţi chiar îţi doresc binele şi chiar îşi petrec momente preţioase viaţa lor gândindu-se la tine exclusiv. nu, merci. mi-am bătut capu şi am făcut cum m-a tăiat. pe moment e bine.
# ce sens au stările adolescentine inexplicabile? să ne facă puternici şi să ne dea lecţtii de viaţă?
# de ce e ziua atât de scurtă mă sufocă. niciodată nu pot face tot ce scrie pe lista mea intitulată zilnic "what to do". cred că tot de la mine pleacă. poate chiar m-am schimbat..
# şi dacă Dumnezeu e iubire, de ce trebuie să ne temem de el?
# ce este iubirea, de fapt, şi cum se face că unii nu ştiu să iubească?
# este atât de simplu să greşeşti şi atât de foarte greu să vindeci răni..
# cum de un simplu zâmbet poate spune mai mult decât o mie de cuvinte?
# cum este Melanie a mea?
# cum mă vezi tu şi, mai ales, cum mă văd ceilalţi?
# ce va fi peste mulţi ani?
şi totuşi, îmi pun destule întrebări încât să las viaţa să treacă pe lângă mine. super, nu?
# de ce să mai ceri sfaturi când ştii exact ce ar spune cel pe care îl întrebi? dacă vrei să auzi un "fă aşa", te duci la ea. dacă vrei un " nu e bine", te duci la mama iar dacă vrei un "e super aşa" te duci la o altă ea. de fapt, tot tu ştii ce e mai bine pentru tine. căci nu mulţi chiar îţi doresc binele şi chiar îşi petrec momente preţioase viaţa lor gândindu-se la tine exclusiv. nu, merci. mi-am bătut capu şi am făcut cum m-a tăiat. pe moment e bine.
# ce sens au stările adolescentine inexplicabile? să ne facă puternici şi să ne dea lecţtii de viaţă?
# de ce e ziua atât de scurtă mă sufocă. niciodată nu pot face tot ce scrie pe lista mea intitulată zilnic "what to do". cred că tot de la mine pleacă. poate chiar m-am schimbat..
# şi dacă Dumnezeu e iubire, de ce trebuie să ne temem de el?
# ce este iubirea, de fapt, şi cum se face că unii nu ştiu să iubească?
# este atât de simplu să greşeşti şi atât de foarte greu să vindeci răni..
# cum de un simplu zâmbet poate spune mai mult decât o mie de cuvinte?
# cum este Melanie a mea?
# cum mă vezi tu şi, mai ales, cum mă văd ceilalţi?
# ce va fi peste mulţi ani?
şi totuşi, îmi pun destule întrebări încât să las viaţa să treacă pe lângă mine. super, nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)