pentru că îmi miroase a Crăciun

eram în hol şi auzeam melodia de la jocul lui fratemiu. suna atât de mult a Crăciuuun.
îmi e dor de mirosul de portocală şi ciocolată din preajma crăciunului. aproape mereu eu ma chinuiam să fac totul să fie ca in poveşti. îi obligam chiar pe părinţi să vină să împodobim bradul ascultând colinde (asta de la Crăciunul trist în care am aflat că sigur Moşul nu există)
îmi e dor de zăpadă şi de beculeţele din centru (alea de nu le-au dat jos decât târziu în iarnă. alea de erau cand am ieşit noi. de multe ori :) )
cel mai crud crăciun.. nu acela când am avut vărsat-de-vânt(VARICELĂ. am varicelă) eu şi fratemiu (consecutiv, nu o dată. am stat amândoi o lună în casă -atunci fratemiu stătea la pat oricând eram eu bolnavă. eram mititei) deci cu siguranţă, cel mai crud a fost acela când am aflat că Moşul nu există. atunci am aflat ca e incontestabil. prea brusc, eram încă copil.
o să vină Crăciunul ăsta şi va fi cel mai frumos. am zis!

a summer later

it's not that i've been too busy, it's just that i've been "not interested in computer" for too long... a summer.
so it's gone and i have done next to nothing so far. honestly, i was expecting this but now that it's happened, it feels a bit depressing.
still, there are some bruises, framed pictures and unforgetable smiles eager to be seated comfortably on the "memories" shelf. it couldn't be more unnecesarily to give examples, but there is still some space for retelling the precious moments we've been through. i'll post some pictures which will be more talkative than a tiring speech. as soon as i find my camera.