you insisted to make my day today, just as well. you made my yesterday, you made my today.
in my face! " when the bad moments outweigh the good ones, stop."
miercuri, 5 ianuarie 2011
luni, 3 ianuarie 2011
welcome, please be seated, stay some more.
"mami, şi eu ce fac acum?"
"exact ce simţi tu că trebuie să faci."
"şi e bine să ţin capul aşa, sus, mândră, ca in poza asta?"
"e perfect firesc, e de aşteptat şi te rog să îl ţii mereu aşa."
"şi în poza asta? cum sunt eu în poza asta?"
"ochii m-ar păcăli, dar nu eşti fericită în poza asta. gura ta mă face atentă. nu eşti fericită aici"
a venit mama acasă, mi-a fost prietenă şi am plănuit cucerirea lumii cum facem noi de obicei.
"exact ce simţi tu că trebuie să faci."
"şi e bine să ţin capul aşa, sus, mândră, ca in poza asta?"
"e perfect firesc, e de aşteptat şi te rog să îl ţii mereu aşa."
"şi în poza asta? cum sunt eu în poza asta?"
"ochii m-ar păcăli, dar nu eşti fericită în poza asta. gura ta mă face atentă. nu eşti fericită aici"
a venit mama acasă, mi-a fost prietenă şi am plănuit cucerirea lumii cum facem noi de obicei.
duminică, 2 ianuarie 2011
o ultimă cădere
ţelul perfecţiunii ne mână spre înălţimi. pe mine întotdeauna. îmi place să nu renunţ, să lupt cu tot ce pot, să merg peste tot cu toată inima. o iau de mână şi o învăţ viaţă.
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
tarziu in noapte, definitii, mahmureli.
Poate ca peste niste experiente nu treci niciodata, poate ca niciodata nu termini de analizat si, de ce nu, de inteles. Sau poate nu privesc bine... O prietena buna mi-a spus odata ca ai sa treci prin aceleasi valuri dureros de inspumate de atatea ori cate trebuie pentru a intelege de ce. ma tem de asta, ma ascund de evident de obicei.
Si da, am fost puternica atunci cand a trebuit, am fost mai puternica decat acea ea. De ce insist sa uit asta? Pentru ca am un talent innascut (sper) de a imi deschide o umbrela rosie sub care ma asez, stau un timp, plangandu-mi de mila, gasindu-mi neajunsuri, folosindu-mi imaginatia, mintea toata, prost si nedestept. dar imi trece. repede. spuneam mai sus ca sper pentru ca, de fapt, nu vreau sa recunosc ca am invatat asta de la un anumit cineva.
The power of the mind, asta o sa ma defineasca mereu, clar. Pot sa imi distrug echilibrul, pot sa ma ascund, sa ma victimizez, sa ma chinui, pentru ca stiu de unde sa ma apuc a gandi, stiu pasii urmatori. Asta ma sperie.
E stupid, in alta ordine de idei, a incerca a ma defini ca om, e stupid a spune cine sunt, sa imi dau definitii, sa le demonstrez, asa cum fac cu un sir cand ii aflu la mate limita. Am citit zilele astea undeva cum ca „uneori, daca nu de cele mai multe ori, te cunosti pe tine insuti mai usor daca incerci sa vezi cine si ce nu vrei sa fii.” Da, stiu, in mare, cine nu vreau sa fiu, cum nu vreau sa fiu, ce incerc sa evit a deveni. De aici e simplu. Imi fac reguli, imi impun planuri si ma tin de ele mai rar decat niciodata. De fapt, sunt atat de spontana incat eul meu insusi uimeste neanuntat, brusc si irevocabil, si nu numai pe mine. si am spus-o, am scapat definitia!
Si da, am fost puternica atunci cand a trebuit, am fost mai puternica decat acea ea. De ce insist sa uit asta? Pentru ca am un talent innascut (sper) de a imi deschide o umbrela rosie sub care ma asez, stau un timp, plangandu-mi de mila, gasindu-mi neajunsuri, folosindu-mi imaginatia, mintea toata, prost si nedestept. dar imi trece. repede. spuneam mai sus ca sper pentru ca, de fapt, nu vreau sa recunosc ca am invatat asta de la un anumit cineva.
The power of the mind, asta o sa ma defineasca mereu, clar. Pot sa imi distrug echilibrul, pot sa ma ascund, sa ma victimizez, sa ma chinui, pentru ca stiu de unde sa ma apuc a gandi, stiu pasii urmatori. Asta ma sperie.
E stupid, in alta ordine de idei, a incerca a ma defini ca om, e stupid a spune cine sunt, sa imi dau definitii, sa le demonstrez, asa cum fac cu un sir cand ii aflu la mate limita. Am citit zilele astea undeva cum ca „uneori, daca nu de cele mai multe ori, te cunosti pe tine insuti mai usor daca incerci sa vezi cine si ce nu vrei sa fii.” Da, stiu, in mare, cine nu vreau sa fiu, cum nu vreau sa fiu, ce incerc sa evit a deveni. De aici e simplu. Imi fac reguli, imi impun planuri si ma tin de ele mai rar decat niciodata. De fapt, sunt atat de spontana incat eul meu insusi uimeste neanuntat, brusc si irevocabil, si nu numai pe mine. si am spus-o, am scapat definitia!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)