pe drum spre casa.

si mergi pe ulita aceluias oras de provincie, te uiti in jos, vezi plumb, in urechi iti zbiara vintila "vara asta am sa ma indragostesc de tineeee" si te gandesti la.. nimic. pentru ca uneori nimic inseamna totul. te gandesti la scoala, la ora de engleza, la el, la ea, la ei, la "crima si pedeapsa", la camera ta, la natura, la messenger, la mall. si dintr-o data te opresti. trebuie sa te miri de mosul de sarma care e destul de urat incat sa faca un copil de putini ani sa planga. si cei mari inca se mai mira vazandu'i. dar treci mai departe. si treci pe langa magazine, dar nu iti vine sa intri. treci pe langa oameni, dar nu ii vezi. nu vrei sa ii vezi. pentru ca sunt mult prea grabiti, mult prea ingrijorati, mult prea orbi sa zambeasca. nu se gandesc ca daca ar muri subit, nu si-au trait viata? si nu imi spune nimic despre reincarnare, caci nu cred o iota. si mergi mirandu'te de frigul care iti mananca incetul cu incetul degetele de la picioare. si nasul iti e rosu. si obrajii la fel. important e ca va veni vara. dar primavara de fapt. si va mirosi a proaspat. si a nou. da. si asa ajungi in autobuz, unde totul se destrama. te uiti in jur si incepi sa refuzi a mai gandi. pentru ca miroase, se simte, se vede, ca si cum ai fi in autobuz. darajungi acasa. unde totul se schimba. va urma.