pentru tine

şi totuşi, la un moment dat îmi vine să îţi spun că mă enervezi, că mă scoate din sărite felul tău de a fi, cum te dai interesant când, de fapt, nu eşti. dar nu o să îţi spun. pentru că nu e genul meu. pentru că sunt aproape sigură că voi mai avea nevoie de tine să îmi copii tema. pentru că sunt aproape sigură că îmi va părea rău că mi-am tocit gura degeaba, căci la cât esti de superficial/ă, te va durea undeva de ce cred eu.
şi îmi vine rău când te văd cum o/îl pupi în fund cu nesimţire. tu te suporţi? (eu nu m-am suportat, pe bune.)
şi mă întâlnesc cu o veche foarte bună prietenă care îmi zâmbeşte sincer (se vede în priviri, crede-mă) şi îmi vine să respir adânc. e ca un izvor de aer curat. miros de de primăvară timpurie.
e pentru tine, ăla de îţi dai aere pe coridoarele şcolii.
şi pentru tine ăla de imi zâmbeşti in faţă doar pentru a te întoarce cu o mutră de şictirit cu spatele la mine (nu te obosi a îmi scuza expresia.)
şi pentru tine cel pe care îl aud comentând de un aşa-zis bun prieten.
pentru tine ăla care citeşti postul şi te simţi.