muzica, în adâncul ei

Muzica frumoasă e aia care vorbește. Cuvintele simbolice, mai ales, sunt frumoase. Tender you go he said, and i melted inside. If she had wings, she would fly away. Cam asta fac mereu. Zbor undeva, departe, unde lumea e mai frumoasă. E mai frumoasă în muzica mea. Muzica e singurul limbaj care e cunoscut universal, limbajul cu care s-au comunicat cel mai ușor evenimentele importante ale omului istoric; de ce nu se mai știe asta? De ce nu se înțelege asta? Poți vorbi în orice fel de engleză despre iubire, sună frumos. Chiar și în română, dar mai ales în franceză. Vorbești un sentiment care te face să map my face out line by line care trezește aceleași emoții pretutindeni. Dacă știi să iubești. Și nu, nu e muzica un limbaj universal doar pentru că vorbește despre iubire, un sentiment universal. Pentru că I feel something so wrong doing the right thing e la fel de bine înțeles everywhere. Simbolurile, subordonate unor nevoi umane profund spirituale, sunt responsabile cu dezvoltarea imaginației, fără de care omul este trist, nu se bucură de o lume interioară. Imaginație. Asta spun cuvintele acestea: In the water where the scent of my emotion, all the world will pass me by Fly away on my zephyr. Imaginație. Pentru că unele cuvinte sunt mai presus de realitate, se ridică atât de sus încât ajung up that hill și up and away . Se agață de câte un simbol și se depărtează de om. Atunci a fi îmbrățișați nu mai semnifică un act de tandrețe pur și simplu, pentru că when you’re in my arms, you’ve gone somewhere deeper. Chiar și iubirea se înalță. Tocmai când începeam să cred că e supremă, el zice că e source divine garantat. Cu excepția momentelor în care inima e un fel de ashtray heart. Tot el se leagă de tristețe, rămâne fără ea altfel, rugând-o: please, don’t leave me blind. De câte ori ai simțit asta? Tocmai aici se ascunde frumusețea muzicii: în simboluri, în semnificație și în talent discursiv. Chiar atunci când e pe cale să cadă în ordinar, chinuit adânc de slăbiciunea iubirii, cere protecție, protege-moi , însă o face în franceză și sună iar bine. E frumos. Semnificația acestei simbolistici este, de fapt, ascunsă în dimensiunile sacre. În timpul sacru, în spațiul sacru. Rupturi ale dimensiunilor profane care definesc zilele omului, timpul și spațiul sacre sunt repetabile la nesfîrșit, nu au secundă ori cm., ci sunt emoție. Atunci când te gândești retrospectiv, lost and insecure, you found me, ori acum, and i love her with all that i am, and my breath, as she thoughtfully thumbs through her hair, ori prospectiv, i won’t give up,we had to learn how to bend without the world caving in, te rupi efectiv de ordinar, te ridici deasupra și tu, într-un timp care este unic, al tău, căruia tu îi dai semnificație și care înseamnă ceva doar pentru tine. Este un timp al tău, al vostru, un timp sacru. La fel, te trezești uneori într-un spațiu altfel, care nu este dens, este colorat, miroase a vară ori a prima zăpadă. Unde nu-ți lovești doar genunchiul, ci și inima: skinned out hearts and skinned our knees. Unde singura semnificație este cea a ta: the corner where i first saw you. Așadar, muzica nu este doar o melodie, un sunet, este o aglomerație de sentimente, de emoții, de simboluri și de semnificații. Muzica frumoasă spune ceva, nu doar îndrumă. Muzica frumoasă vorbește a inspirație.

Trist

Aproapele meu, centrul meu, spaţiul meu sacru e foarte departe. Este foarte departe de mine.

thoughts yet again.

There are many ways to achieve our goals but ignoring our inner voice is not one of them.
Choices you make define who you are. They’re the building rocks of our life.

Sarcasm-the last refuge of modest people when the privacy of their souls is intrusively invaded

I fear that you will cease to yarn the flight
A leap into the unknown
Chasing the past she stumbled into the future
Nothing less than perfection will do.
Courage is the fragile blossom that grows in the snow
Learn to be what you are and learn to resign with grace all that you are not.
It takes a lot of courage to grow up and be who you really are.
The most exhausting thing in life is being sincere


Sand is overrated
She applies her personality in a paste
“I don’t need nice. I don’t need to be it and I don’t need anybody else to be It at me.”
She can't tell from one moment to the next what she's gonna like
How happy is the blameless?
Change your heart, it will astound you.
We like to communicate. So much we create 7000 facial expressions
44 muscles and 2 bones
Wisdom is knowing the difference between what you can change and what you were born with
Coward is labeling what you don’t want to change as innate
You grow up and out of pureness. you grow out of these feelings and you peel off your expectations just to make room for the higher ones. progress, that is
Never to forget what kissing while crying felt like
It is at dawn that my soul awakens
The power lies in our ability to act upon enthusiasm
Scotched in acceptance
A drop of sun might work
When did enthusiastic become overrated?
Bad time for long-term decisions
"You are a beautiful woman. you deserve a beautiful life"
Jung- "your vision will become clear when you look in your heart. He who looks outside dreams. He who looks inside awakens."
Yet it is in our idleness that the submerged truth comes to the top

It was strange, so much to burn, such colors; it scared me.

friend. best...friend.

you tell me to take care, I'll just turn to the one who will take care of me himself. because he is a true friend.

smile

my smile is a red, velvet curtain.

change. strange.

i wanted to go to the market, i wanted to buy some more time. i wished to purchase my childhood and become its child yet again. i just wanted to remain there, to extend a bit its validity date and remain this way some more. i wanted to buy some more time to be its favorite child.

i went to the market and asked to balance it all: my past, my mistakes, my thoughts, my expectations. i wanted to be able to separate them easily and put them in two bags: "to take" and "to leave". i still want to put them all in balance and be able to move on and focus.I hold one hand to everything behind, i still catch glimpses of everything i used to have, of everyone i used to keep close.

it is hard, moving on. it implies change, it implies leaving behind and digging. it implies digging through memories, dear belongings and, worse, it implies moving away. i will have to move my body away from this cold building i used to call home and my heart apart from them. i have already started to chain it inside, protect her from everything, good or bad. it's become numb, emotions don't ache anymore. for the first time the unknown does not fascinate me, for the very first time i fear this change. i fear taking this train to the unknown, the ticket is way too expensive. it is worth everything i owned these years.

i wanted to buy some more time to hold my brother's hand late in the night, to feel my mother's warm embrace and to wait yet again for this man's timid smile.
i'll go to the supermarket to buy a big wall to place in front of me, to keep this change from happening, to protect my heart from breaking.

you, my mind.

she said she wanted to be friends again, she's been telling me that for a while and she's been sitting on my mind comfortably sending me mixed signals, all of them heading for the same purpose.
she said she wanted to communicate more with me. she's fed up with all the little dwarfs around her and she started to wish i took her hand and fix it all.
it's for the best that our minds with all its wishes and needs are hid beneath, deep within, protected from all there is, such as mistaken interpretations and misjudged preconceptions. were they ever made public, were they at some point made known, they'd be savagely destroyed, fought with without reason, without exception, by the not-meaning-well, the too-mean ones, just for the sake of proving they think, they have something to say or wishing to do harm. they'd cause pain, without reason, without purpose.
he said i needed love, he said i deserved love, I was worth it, he sent me back to speak with her.
i have always craved for something like it, i wanted it so badly i refused to believe it would ever come true. now i feel it is suffocatingly beautiful and i do not know how to appreciate it or even how to accept it.
i need to talk to her again. i'll ask questions, i'll find answers, i'll question the answers until i can stand sure of these and happy. i have to remember everything that i have ever wished for and i have to be courageous yet again, just as i used to be.

This and that: #2

This and that: #2

inainte de a traversa Europeana. few would know.

imi ingheta sangele in graba lui curganda, dar din suflet zambeam fierbinte. stelele erau multe, cu minte atarnate de cer, dar frigul urla in mine. am zambit fierbinte pana printre dinti a intrat monstrul si am ramas inghetata. am stat inghetata 5 zile intre pereti.

terms of endearment.

you insisted to make my day today, just as well. you made my yesterday, you made my today.
in my face! " when the bad moments outweigh the good ones, stop."

welcome, please be seated, stay some more.

"mami, şi eu ce fac acum?"
"exact ce simţi tu că trebuie să faci."

"şi e bine să ţin capul aşa, sus, mândră, ca in poza asta?"
"e perfect firesc, e de aşteptat şi te rog să îl ţii mereu aşa."

"şi în poza asta? cum sunt eu în poza asta?"
"ochii m-ar păcăli, dar nu eşti fericită în poza asta. gura ta mă face atentă. nu eşti fericită aici"

a venit mama acasă, mi-a fost prietenă şi am plănuit cucerirea lumii cum facem noi de obicei.

o ultimă cădere

ţelul perfecţiunii ne mână spre înălţimi. pe mine întotdeauna. îmi place să nu renunţ, să lupt cu tot ce pot, să merg peste tot cu toată inima. o iau de mână şi o învăţ viaţă.

tarziu in noapte, definitii, mahmureli.

Poate ca peste niste experiente nu treci niciodata, poate ca niciodata nu termini de analizat si, de ce nu, de inteles. Sau poate nu privesc bine... O prietena buna mi-a spus odata ca ai sa treci prin aceleasi valuri dureros de inspumate de atatea ori cate trebuie pentru a intelege de ce. ma tem de asta, ma ascund de evident de obicei.
Si da, am fost puternica atunci cand a trebuit, am fost mai puternica decat acea ea. De ce insist sa uit asta? Pentru ca am un talent innascut (sper) de a imi deschide o umbrela rosie sub care ma asez, stau un timp, plangandu-mi de mila, gasindu-mi neajunsuri, folosindu-mi imaginatia, mintea toata, prost si nedestept. dar imi trece. repede. spuneam mai sus ca sper pentru ca, de fapt, nu vreau sa recunosc ca am invatat asta de la un anumit cineva.
The power of the mind, asta o sa ma defineasca mereu, clar. Pot sa imi distrug echilibrul, pot sa ma ascund, sa ma victimizez, sa ma chinui, pentru ca stiu de unde sa ma apuc a gandi, stiu pasii urmatori. Asta ma sperie.
E stupid, in alta ordine de idei, a incerca a ma defini ca om, e stupid a spune cine sunt, sa imi dau definitii, sa le demonstrez, asa cum fac cu un sir cand ii aflu la mate limita. Am citit zilele astea undeva cum ca „uneori, daca nu de cele mai multe ori, te cunosti pe tine insuti mai usor daca incerci sa vezi cine si ce nu vrei sa fii.” Da, stiu, in mare, cine nu vreau sa fiu, cum nu vreau sa fiu, ce incerc sa evit a deveni. De aici e simplu. Imi fac reguli, imi impun planuri si ma tin de ele mai rar decat niciodata. De fapt, sunt atat de spontana incat eul meu insusi uimeste neanuntat, brusc si irevocabil, si nu numai pe mine. si am spus-o, am scapat definitia!

2011

i'm turning my can'ts into cans and my dreams into plans.

would you dare ask the important questions?

i am a dreamer and these days i wish to have the time of my life. i always make the best of everything, i dream of a full-of-snowflakes night, good music and hope.
i always dream. i wish to live it fully, i wish to be myself as often as possible, i wish i could go sleighriding. i wish i could have snapshots, colorful and fuzzy, just as if i got lost in that movie. i wish to see you smile, i wish i could lose it and feel comfortable about it. i wish i shut up and felt it deeply, i wish.
i wish i had no wish that involved anyone else but me.

me, myself and I

i am the sum of everything that has ever happened to me, my head is full of what my closest friends believe(and i find it hard to differentiate between my ideas and theirs), i crave a life presented on imgfave. i am part of the colored generation, one of the smart, tough ones in there and i insist to have my dearests always close, i'd run over anything, even myself, to see them well, i always do, forever will.

one of the few things that is definitely and unmistakably mine is the determination with which i follow my instincts, my heart and how i do whatever i feel like doing. also, the seriousness that i reveal while sticking to what i believe and wish for. i aim high and i don't forgive my weaknesses easily, i never let things loose.

i feel fine being the centre of attention, i fear not what the others think, i fear the power of the mind. mine and yours.

happy is my best make-up. peeking into the days of Christmas.

Like most beautiful things, she wanted to be seen. And she got better looking everyday;
Were I weak or anyhow down, I believed you were my superman tonight;
I treasure a child’s innocent smile like the one of chocolate and oranges;
I stoop to pick the drops of wisdom you randomly pour;
I’m ready to pick my pride up off of the ground, start the fight, stand;
Are you human enough to feel these?
That was the room where i met with my dreams, where i sew my heart;
Oh how I love to walk my legs around the house , perfectly soft and beautifully wrapped in knee-high socks;
I believe in love, I totally believe in what my parents have;
Emotion faded into sentiment that night, I walked child-like, danced smilingly and enjoyed every single snowflake that insisted to die on my face.
He stole part of my happiness right there. He made it all vanish into the distance, melt under the starry sky;
She asked why I wore an anorak, she knows too much;
Any skill levels a sin;
"You have absolutely no mother-taught morals standing in the way of you and your slutiness.";
I’ll be the one holding coffee;
Let’s keep our standards high;
How old he is? You have to cut him open and count the rings;
Instead, he decided to commit;
High compliment, that was;
Life is about making the most of everything you’re handed;
Youthful indiscretion;
Is it snowing? Ah, the world is freezing;
She doesn’t speak when she’s upset, neither do I;
Plans are always subject to change;
I had no one to share unhappiness with, I had no one to ask me to be strong, pick myself up and stand. I was mine only;
I don’t want to live. I want to love and live afterwards, incidentally;
I knew how to say things, I knew how to attack words. Those days...

visare.

Uneori imi doresc sa fiu un fulg de nea.
imi doresc uneori sa cad usor ca si cum singura menire in viata mi-ar fi sa ma preling pe chipuri. As vrea sa port cu mine bucuria unui copil si sa o asez firav pe jos, sa straluceasca in lumina colorata a unui copac infrigurat.
Imi doresc sa zambesc ca si cum toata viata mea ar depinde de asta, sa nu trebuiasca sa am grija de mine, sa te fac pe tine fericita, sa imi ingrop intreg sufletul in bucuria pe care ti-as putea-o curge pe chip. Sa nu fiu eu, sa nu fiu amara sau in vreun fel ingrijorata. Poate mi-ar place chiar sa stiu de unde vin si unde ar trebui sa ma opresc, la ce inaltime.
Imi doresc sa fiu un fulg care sa nu poata vorbi. Sa ma joc cu toti ceilalti fulgii dar sa nu fiu nevoita sa vorbesc. Sa zambesc mereu ca si cum asta mi-ar fi singurul scop in aer, sa nu stie ei ca mi-e teama sa ma topesc acum, sa nu fiu o alta carte deschisa, nici macar una de basme. sa ma pierd in multime, sa fiu singura cu mine.
Uneori imi doresc si sa te pot mangaia, sa iti aud sufletul vibrand un pic. Sunt legata azi de tine fix cu un snur de catifea, dar lasa-ma sa iti picur fata. Incalzeste-ti chipul un pic, nu il mai lasa la inghetat. E ok, mai traiesc un pic, eu fulg fiind.
Tremur, tremur un inceput de iubire, tremur o durere a sufletului si uneori una a degetelor. Cand ma doare chiar sufletul ma caut pe mine. Ma vad stand, ma vad pufoasa, de netopit, ma vad curgand pe pamant ca un fulg bleg ce sunt. Uneori.
Aceste idei catre cuvinte nu erau spre tine.
Mi-ai deschis sufletul. Acum fa-ma un fulg sau nu mi-l ruina.

the first of 2010

i am writing about you:
i don't like you few gossiping all around, running everyone down,
i don't like you two staring rudely at me
i don't like you disrespecting me
but mostly, i hate myself for not believing i am brilliant.
i am brilliant!
no, it does not work
i am not setting my heart on much this year, cause i almost always end up accomplishing many things each and every single one of it off the list.
i wish of having my family safe, of passing cambridge and of being ballanced.
i love you much. meet you on the 10th.

pentru că îmi miroase a Crăciun

eram în hol şi auzeam melodia de la jocul lui fratemiu. suna atât de mult a Crăciuuun.
îmi e dor de mirosul de portocală şi ciocolată din preajma crăciunului. aproape mereu eu ma chinuiam să fac totul să fie ca in poveşti. îi obligam chiar pe părinţi să vină să împodobim bradul ascultând colinde (asta de la Crăciunul trist în care am aflat că sigur Moşul nu există)
îmi e dor de zăpadă şi de beculeţele din centru (alea de nu le-au dat jos decât târziu în iarnă. alea de erau cand am ieşit noi. de multe ori :) )
cel mai crud crăciun.. nu acela când am avut vărsat-de-vânt(VARICELĂ. am varicelă) eu şi fratemiu (consecutiv, nu o dată. am stat amândoi o lună în casă -atunci fratemiu stătea la pat oricând eram eu bolnavă. eram mititei) deci cu siguranţă, cel mai crud a fost acela când am aflat că Moşul nu există. atunci am aflat ca e incontestabil. prea brusc, eram încă copil.
o să vină Crăciunul ăsta şi va fi cel mai frumos. am zis!