pentru că îmi miroase a Crăciun

eram în hol şi auzeam melodia de la jocul lui fratemiu. suna atât de mult a Crăciuuun.
îmi e dor de mirosul de portocală şi ciocolată din preajma crăciunului. aproape mereu eu ma chinuiam să fac totul să fie ca in poveşti. îi obligam chiar pe părinţi să vină să împodobim bradul ascultând colinde (asta de la Crăciunul trist în care am aflat că sigur Moşul nu există)
îmi e dor de zăpadă şi de beculeţele din centru (alea de nu le-au dat jos decât târziu în iarnă. alea de erau cand am ieşit noi. de multe ori :) )
cel mai crud crăciun.. nu acela când am avut vărsat-de-vânt(VARICELĂ. am varicelă) eu şi fratemiu (consecutiv, nu o dată. am stat amândoi o lună în casă -atunci fratemiu stătea la pat oricând eram eu bolnavă. eram mititei) deci cu siguranţă, cel mai crud a fost acela când am aflat că Moşul nu există. atunci am aflat ca e incontestabil. prea brusc, eram încă copil.
o să vină Crăciunul ăsta şi va fi cel mai frumos. am zis!

a summer later

it's not that i've been too busy, it's just that i've been "not interested in computer" for too long... a summer.
so it's gone and i have done next to nothing so far. honestly, i was expecting this but now that it's happened, it feels a bit depressing.
still, there are some bruises, framed pictures and unforgetable smiles eager to be seated comfortably on the "memories" shelf. it couldn't be more unnecesarily to give examples, but there is still some space for retelling the precious moments we've been through. i'll post some pictures which will be more talkative than a tiring speech. as soon as i find my camera.

timp? unde?

pentru că nu e niciodată timp destul să te poţi sătura de ceva atat de bun.
pentru că oricâte liste cu "what to do" ai face, intotdeauna cea cu "things done" va fi de multe ori mai mică.
poate că vrem prea mult, poate că suntem prea idealişti sau poate că cineva chiar nu vrea să fim fericiţi
sau poate că suntem prea disperaţi de ideea că "nu e destul timp" încât uităm să ne bucurăm de ceea ce timpul chiar ne lasă să facem.

hai să ne numărăm venele din talpă şi să vorbim la telefon o oră

hai să ne aducem aminte de cum eram noi tot timpul împreună şi cum ne certam dn nimicuri. cum ajungeam apoi la concluzia că nu ştim cum să ne certăm. să ne aucem aminte de fiecare zâmbet. de fiecare mic dar şi mesaj pe telefon. de fiecare zi şi de dorul de după. dorul ăla care ne apuca imediat după ce ajungeam acasă. ţii minte? şi cum îmi venea să te bat cu toţi pumnii mei şi ai tăi, ca să simţi mai tare. de trandafirul super mare si super roşu. ăla la care mă uitam mereu şi care când am ajuns în cameră avea două picături de ploaie pe petale. de pionezele mele şi de pachetul de la tine. de fiecare gest şi de fiecare bătaie a inimii care nu îşi avea timpul atunci. de fiecare promisiune şi de fiecare încălcare a ei, care acum nu mi se pare tragică deloc. de aerosmith şi de seal. să ne amintim..
pentru tine.

cum ţi se vede părul la spate şi cum vine vara ca o leoaică

m-am trezit după 30 de minute azi. eram şi mai obosită. genul ăla de oboseală care nu te lasă să scoţi un cuvânt sau să te ţii pe picioare.
săptămâna asta a fost mai stresantă decât tot anul. am dormit în papuci cât de mult am putut, am făcut destule tâmpenii cât să ajungă pentru tot anul. minunat. dar e vineri şi pot respira. şi respir adânc.
vine o vară şi totodată cu ea teama că va trece pe lângă mine mai repede decât aş avea timp să îmi dau seama. o să fac totuşi un inventar- o sa învăţ pentru Cambridge, o să fac sport mult, o să ies cu tine, cea de mi-ai dat brăţară colorată, o să fiu bine-dispusă şi o să citesc. o să mă pimb cu trenul spre nicăieri. spre înaine şi la dreapta, mai concis. şi o să mă mut. o să mă uit la south park si o să ies cu nabii în oraş. în natură şi pe insulă. (mereu cu tine.) o să fiu fraieră cu ele la mine. for the old good times. va fi o vară super, pentru că aşa m-am hotarât eu. acum. şi pentru că o să mă îmbrac cu roşu şi negru.

mai ştii cum venea iubirea ca o leoaică? "Leoaica tânără, iubirea/mi-ai sărit în faţă./Mă pândise-n încordare/mai demult./Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,/m-a muşcat leoaica, azi, de faţă."
îmi plac Nochita Stănescu, Lucian Blaga şi Tudor Chirilă. Şi proful de religie şi încă câţiva profi. puţini. aproape cât degetele de la o mână. mai puţin.

pices of cake

so, it's been a while.. so much has happened.
france? beautiful. super! people? nice enough. i'd move there? yes, definitely.

summer is here. dreams are deep, thoughts are away. but still school so here. oxygen seems less and less and waking up a lot harder.

i cannot stand your sadness when realising that you got a B instead of an A, while many others are at the teacher's mercy..

"death is a common visitor. people came and went." (>>the curious case of benjamin button<<) how do you live your life? what do you do to be remembered? are you the one you want to be? have you ever asked yourself these questions, or am i the only one?

it is quite strange writing here, where anyone who want can read. my notebook seems a lot more interesting and nicer.

seară. seară de april

a trecut atâta timp, de fapt. dar nu s-au schimbat multe. eu stau tot cu piciorul sub mine pe scaunul la fel de gri şi mă uit la fel de câş. sau nu, mă uit în partea opusă, am schimbat locul monitorului. lista mea de messenger e aceeaşi, de fapt. tipa cu pozele glam nu e schimbată. a schimbat doar firma. cea cu poze artistice a mai adăugat puţin roşu. cam puţin pentru un an. copiii trişti au rămas la foarte negru, iar ea, tot fără cap. au mai apărut câţiva oameni noi şi unii s-au mutat prin grupuri. puţini au schimbat ceva.
îmi place, totuşi, e sigur, universul meu pare a fi sigur. şi să mor eu dacă o să mai gândesc.
şi să nu uităm de cum mă sufocă tata cu meciul de fotbal şi nu mă lasă să ascult muzică.
e 22:24. tot timpul mă apucă somnul la 22:24
te omor bă!