visare.

Uneori imi doresc sa fiu un fulg de nea.
imi doresc uneori sa cad usor ca si cum singura menire in viata mi-ar fi sa ma preling pe chipuri. As vrea sa port cu mine bucuria unui copil si sa o asez firav pe jos, sa straluceasca in lumina colorata a unui copac infrigurat.
Imi doresc sa zambesc ca si cum toata viata mea ar depinde de asta, sa nu trebuiasca sa am grija de mine, sa te fac pe tine fericita, sa imi ingrop intreg sufletul in bucuria pe care ti-as putea-o curge pe chip. Sa nu fiu eu, sa nu fiu amara sau in vreun fel ingrijorata. Poate mi-ar place chiar sa stiu de unde vin si unde ar trebui sa ma opresc, la ce inaltime.
Imi doresc sa fiu un fulg care sa nu poata vorbi. Sa ma joc cu toti ceilalti fulgii dar sa nu fiu nevoita sa vorbesc. Sa zambesc mereu ca si cum asta mi-ar fi singurul scop in aer, sa nu stie ei ca mi-e teama sa ma topesc acum, sa nu fiu o alta carte deschisa, nici macar una de basme. sa ma pierd in multime, sa fiu singura cu mine.
Uneori imi doresc si sa te pot mangaia, sa iti aud sufletul vibrand un pic. Sunt legata azi de tine fix cu un snur de catifea, dar lasa-ma sa iti picur fata. Incalzeste-ti chipul un pic, nu il mai lasa la inghetat. E ok, mai traiesc un pic, eu fulg fiind.
Tremur, tremur un inceput de iubire, tremur o durere a sufletului si uneori una a degetelor. Cand ma doare chiar sufletul ma caut pe mine. Ma vad stand, ma vad pufoasa, de netopit, ma vad curgand pe pamant ca un fulg bleg ce sunt. Uneori.
Aceste idei catre cuvinte nu erau spre tine.
Mi-ai deschis sufletul. Acum fa-ma un fulg sau nu mi-l ruina.