pentru că îmi miroase a Crăciun

eram în hol şi auzeam melodia de la jocul lui fratemiu. suna atât de mult a Crăciuuun.
îmi e dor de mirosul de portocală şi ciocolată din preajma crăciunului. aproape mereu eu ma chinuiam să fac totul să fie ca in poveşti. îi obligam chiar pe părinţi să vină să împodobim bradul ascultând colinde (asta de la Crăciunul trist în care am aflat că sigur Moşul nu există)
îmi e dor de zăpadă şi de beculeţele din centru (alea de nu le-au dat jos decât târziu în iarnă. alea de erau cand am ieşit noi. de multe ori :) )
cel mai crud crăciun.. nu acela când am avut vărsat-de-vânt(VARICELĂ. am varicelă) eu şi fratemiu (consecutiv, nu o dată. am stat amândoi o lună în casă -atunci fratemiu stătea la pat oricând eram eu bolnavă. eram mititei) deci cu siguranţă, cel mai crud a fost acela când am aflat că Moşul nu există. atunci am aflat ca e incontestabil. prea brusc, eram încă copil.
o să vină Crăciunul ăsta şi va fi cel mai frumos. am zis!

a summer later

it's not that i've been too busy, it's just that i've been "not interested in computer" for too long... a summer.
so it's gone and i have done next to nothing so far. honestly, i was expecting this but now that it's happened, it feels a bit depressing.
still, there are some bruises, framed pictures and unforgetable smiles eager to be seated comfortably on the "memories" shelf. it couldn't be more unnecesarily to give examples, but there is still some space for retelling the precious moments we've been through. i'll post some pictures which will be more talkative than a tiring speech. as soon as i find my camera.

timp? unde?

pentru că nu e niciodată timp destul să te poţi sătura de ceva atat de bun.
pentru că oricâte liste cu "what to do" ai face, intotdeauna cea cu "things done" va fi de multe ori mai mică.
poate că vrem prea mult, poate că suntem prea idealişti sau poate că cineva chiar nu vrea să fim fericiţi
sau poate că suntem prea disperaţi de ideea că "nu e destul timp" încât uităm să ne bucurăm de ceea ce timpul chiar ne lasă să facem.

hai să ne numărăm venele din talpă şi să vorbim la telefon o oră

hai să ne aducem aminte de cum eram noi tot timpul împreună şi cum ne certam dn nimicuri. cum ajungeam apoi la concluzia că nu ştim cum să ne certăm. să ne aucem aminte de fiecare zâmbet. de fiecare mic dar şi mesaj pe telefon. de fiecare zi şi de dorul de după. dorul ăla care ne apuca imediat după ce ajungeam acasă. ţii minte? şi cum îmi venea să te bat cu toţi pumnii mei şi ai tăi, ca să simţi mai tare. de trandafirul super mare si super roşu. ăla la care mă uitam mereu şi care când am ajuns în cameră avea două picături de ploaie pe petale. de pionezele mele şi de pachetul de la tine. de fiecare gest şi de fiecare bătaie a inimii care nu îşi avea timpul atunci. de fiecare promisiune şi de fiecare încălcare a ei, care acum nu mi se pare tragică deloc. de aerosmith şi de seal. să ne amintim..
pentru tine.

cum ţi se vede părul la spate şi cum vine vara ca o leoaică

m-am trezit după 30 de minute azi. eram şi mai obosită. genul ăla de oboseală care nu te lasă să scoţi un cuvânt sau să te ţii pe picioare.
săptămâna asta a fost mai stresantă decât tot anul. am dormit în papuci cât de mult am putut, am făcut destule tâmpenii cât să ajungă pentru tot anul. minunat. dar e vineri şi pot respira. şi respir adânc.
vine o vară şi totodată cu ea teama că va trece pe lângă mine mai repede decât aş avea timp să îmi dau seama. o să fac totuşi un inventar- o sa învăţ pentru Cambridge, o să fac sport mult, o să ies cu tine, cea de mi-ai dat brăţară colorată, o să fiu bine-dispusă şi o să citesc. o să mă pimb cu trenul spre nicăieri. spre înaine şi la dreapta, mai concis. şi o să mă mut. o să mă uit la south park si o să ies cu nabii în oraş. în natură şi pe insulă. (mereu cu tine.) o să fiu fraieră cu ele la mine. for the old good times. va fi o vară super, pentru că aşa m-am hotarât eu. acum. şi pentru că o să mă îmbrac cu roşu şi negru.

mai ştii cum venea iubirea ca o leoaică? "Leoaica tânără, iubirea/mi-ai sărit în faţă./Mă pândise-n încordare/mai demult./Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,/m-a muşcat leoaica, azi, de faţă."
îmi plac Nochita Stănescu, Lucian Blaga şi Tudor Chirilă. Şi proful de religie şi încă câţiva profi. puţini. aproape cât degetele de la o mână. mai puţin.

pices of cake

so, it's been a while.. so much has happened.
france? beautiful. super! people? nice enough. i'd move there? yes, definitely.

summer is here. dreams are deep, thoughts are away. but still school so here. oxygen seems less and less and waking up a lot harder.

i cannot stand your sadness when realising that you got a B instead of an A, while many others are at the teacher's mercy..

"death is a common visitor. people came and went." (>>the curious case of benjamin button<<) how do you live your life? what do you do to be remembered? are you the one you want to be? have you ever asked yourself these questions, or am i the only one?

it is quite strange writing here, where anyone who want can read. my notebook seems a lot more interesting and nicer.

seară. seară de april

a trecut atâta timp, de fapt. dar nu s-au schimbat multe. eu stau tot cu piciorul sub mine pe scaunul la fel de gri şi mă uit la fel de câş. sau nu, mă uit în partea opusă, am schimbat locul monitorului. lista mea de messenger e aceeaşi, de fapt. tipa cu pozele glam nu e schimbată. a schimbat doar firma. cea cu poze artistice a mai adăugat puţin roşu. cam puţin pentru un an. copiii trişti au rămas la foarte negru, iar ea, tot fără cap. au mai apărut câţiva oameni noi şi unii s-au mutat prin grupuri. puţini au schimbat ceva.
îmi place, totuşi, e sigur, universul meu pare a fi sigur. şi să mor eu dacă o să mai gândesc.
şi să nu uităm de cum mă sufocă tata cu meciul de fotbal şi nu mă lasă să ascult muzică.
e 22:24. tot timpul mă apucă somnul la 22:24
te omor bă!

>>însemnările unui nebun<<

mai mult ca sigur, un post emoid..

# de ce să mai ceri sfaturi când ştii exact ce ar spune cel pe care îl întrebi? dacă vrei să auzi un "fă aşa", te duci la ea. dacă vrei un " nu e bine", te duci la mama iar dacă vrei un "e super aşa" te duci la o altă ea. de fapt, tot tu ştii ce e mai bine pentru tine. căci nu mulţi chiar îţi doresc binele şi chiar îşi petrec momente preţioase viaţa lor gândindu-se la tine exclusiv. nu, merci. mi-am bătut capu şi am făcut cum m-a tăiat. pe moment e bine.
# ce sens au stările adolescentine inexplicabile? să ne facă puternici şi să ne dea lecţtii de viaţă?
# de ce e ziua atât de scurtă mă sufocă. niciodată nu pot face tot ce scrie pe lista mea intitulată zilnic "what to do". cred că tot de la mine pleacă. poate chiar m-am schimbat..
# şi dacă Dumnezeu e iubire, de ce trebuie să ne temem de el?
# ce este iubirea, de fapt, şi cum se face că unii nu ştiu să iubească?
# este atât de simplu să greşeşti şi atât de foarte greu să vindeci răni..
# cum de un simplu zâmbet poate spune mai mult decât o mie de cuvinte?
# cum este Melanie a mea?
# cum mă vezi tu şi, mai ales, cum mă văd ceilalţi?
# ce va fi peste mulţi ani?

şi totuşi, îmi pun destule întrebări încât să las viaţa să treacă pe lângă mine. super, nu?

Berlin în poze

am mai început de câteva ori postul acesta, dar el m-a făcut să mai incerc. şi poate o să iasă ceva. o să postez si poze, pentru că am chiulit de la şcoală şi am fugit în Berlin. puţin, aşa, cât să mă mai maturizez puţin.
este, într-adevăr, o altă lume, un alt aluat de oameni, un alt mod de viaţă.
dar ador oraşul în sine. este uriaş, imens. întorci capul şi vezi clădirea autentică, veche, pastrată, mai intorci capul o dată şi te afli în faţa unui mall imens, în inima tehnologiei moderne. ca şi dezvoltare, civilizaţie, nimic de comentat. eram singură într-un oraş european şi am mers în fiecare zi singură din suburbii pînă în centru fără să mă pierd. am făcut multe poze. în jur de 500.


de multe ori acelaşi lipstick, dar nu voi posta decât una:






.




şi mi-a plăcut şi Domul. mult de tot. am intrat şi tot ce am putut spune a fost: "wow!" arhitectura-i era superbă, nicio imperfecţiune, nimic prea mult, perfect. speechless






m-am plimbat prin locuri curate si verzi. cam toate erau curate si verzi. am locuit intr-o casă cu etaj lângă padure. era tare frumos. Berlinul este o intreagă mare de pădure, aerul curat şi traficul liniştit îmi aminteau că nu sunt în România în fiecare zi.



şi am văzut crocodili şi pinguini. ploua. şi tremuram de frig. grădina zoo era imensă. reallz worth seeing.





magazinul Emo m-a dat pe spate. şi ar fi fost ceva dacă ar fi fost singurul. dar nu. mai erau multe. imi apăreau în faţă ca ciupercile după ploaie. mă dureau ochii.




din toate muzeele, cel Tehnologic a fost cel mai interesant. puteai atinge, puteai observa, puteai privi. puteai întreba pentru informaţii şi să fii ajutat cu zâmbetul pe buze.





so what Berlin lacks in people it more than makes up for in places and surroundings. oamenii nu dădeau deloc pe afară de amabilitate sau căldură. au fost destul de distanţi şi reci.




and back home.

pentru tine

şi totuşi, la un moment dat îmi vine să îţi spun că mă enervezi, că mă scoate din sărite felul tău de a fi, cum te dai interesant când, de fapt, nu eşti. dar nu o să îţi spun. pentru că nu e genul meu. pentru că sunt aproape sigură că voi mai avea nevoie de tine să îmi copii tema. pentru că sunt aproape sigură că îmi va părea rău că mi-am tocit gura degeaba, căci la cât esti de superficial/ă, te va durea undeva de ce cred eu.
şi îmi vine rău când te văd cum o/îl pupi în fund cu nesimţire. tu te suporţi? (eu nu m-am suportat, pe bune.)
şi mă întâlnesc cu o veche foarte bună prietenă care îmi zâmbeşte sincer (se vede în priviri, crede-mă) şi îmi vine să respir adânc. e ca un izvor de aer curat. miros de de primăvară timpurie.
e pentru tine, ăla de îţi dai aere pe coridoarele şcolii.
şi pentru tine ăla de imi zâmbeşti in faţă doar pentru a te întoarce cu o mutră de şictirit cu spatele la mine (nu te obosi a îmi scuza expresia.)
şi pentru tine cel pe care îl aud comentând de un aşa-zis bun prieten.
pentru tine ăla care citeşti postul şi te simţi.

eu. pentru ca gandesc. asta fac in timpul liber.

am gandit zilele astea si am ajuns la niste concluzii:
*e straniu, foarte. o propozitie, compusa, ce-i drept, ma loveste brutal in cap si brusc, starile adolescentine imi par, cum ar fi si normal, inutile si stupide. pentru ca problemele oamenilor mari sunt chiar probleme.
*melodia asta a omului astuia e cam proasta. cum poate sa traiasca "in a world of fantasy" cand ii bate viata reala la usa cu dusurile ei reci din plina iarna?
*camera mea miroase a danish butter cookies, si ma vad pe mine stand in pat citind si savurand biscuitele ala rotund, ala cel mai gustos.
*sunt ciudata. in sensul cel mai propriu al cuvantului. partea buna, pentru ca exista si o oarecare parte buna, e ca sunt pe calea aia de se va uni cu cea a oamenilor normali (oameni din aia care imi plac mie.)
*daca eu chiar imi propun sa fac ceva, chiar o fac. mai greu e cu inceputul..
*am niste prieteni minunati.
*m-am hotarat sa ma schimb. da, e un plan cu totul nou.
*caietul ala al meu nu trebuie recitit vreodata. nu trebuie thumbuit niciodata. clar.
*unele lucruri vor ramane inauntru, le voi sapa inauntru si le voi pastra inauntru. e mai bine asa.
*mi-e dor de teama de a pune piciorul jos din pat, aia de-o simteam eu cand eram mica. daca se ascundea un monstru urat si cu doua capete n bezna subpatului?
*astept 1 martie. pentru ca nu sunt o anti sarbatori. doar anti val's day. pe toate celelalte le traiesc profund. cat pot. si anul asta va fi minunat. mai ales daca femeia aia ciudato-mucoasa se va gandi sa ma uite pentru o ora. atat. da-ti foc, femeie rujata pe dinti! (nu, sigur nu e cea la care te gandesti tu, cititorule.)
*am inima buna, multumit, draga profesor? o am, pe bune. nu te mai uita urat.
*viata mea e minunata, chiar. las-o asa. bai, omule, impusca-te! si las-o asa!

valentine's day?

valentine's day? no thanks. next year i'll lock myself in my room. promise. all those roses and red balloons & co. almost made me puke. wtf? i do not need a day to express my feelings. no, i do not love you on the 14th of fev more than i did on the 13th.
talking about future made me.. happy. more than happy, perhaps.
with all that i am.

this song, because it won't go out of my mind. that's why.

timp si ploaie.

eramin acelasi autobuz infect si ma uitam pe geam, priveam picaturile de ploaie. nu ma mai fascinau ca inainte.
vedeam multi oameni grabiti, dar mi-a captat atentia copila tanara de clasa I sau a II-a. ea avea pantaloni negri, stransi pe picior, ceea ce ma facea sa ma gandesc la o domnisoara de liceu. trist. numai chilotii care se vedeau printre pantaloni mai aminteau inca de inocenta copilariei.
dar daca ma gandesc mai bine, nici eu nu eram mai mica atunci cand mi-am luat prima pereche de papuci cu talpa inalta. eram in clasa a III-a si am cazut pe scari. si m-am dus in jos pe spate. si a durut. faceam parada modei.
a trecut atat de mult timp.
m-am departat atat de mult de tocuri. si nu vad in zare un moment care sa anunte un contact direct intre mine si papuci cu toc.
s-au schimbat multe. pana si de acum un an. e altfel. totul.
timpul trece si ne slefuieste putin cate putin. tine de noi. noi decidem daca vrem sa fim o piatra patrata sau rotunda, triunghiulara, sau,la fel.

while listening to this song, i can regard scenes in my life that still make my heart beat faster. i can see us singing in the schoolyard, or dreaming in front of the building called "corp B". because it had a name. it is also reminiscent of the English classes. it brings back everything that the 7th grade meant. do you remember? we used to chuckle while... we'd amble through the park while my hair was full of pepsi and salt, after watching a movie at the cinema. but we couldn't keep a straight face. and we took that picture, that made you 2 laugh for hours. and the trip... and the pictures taken in the graveyard. and those on the bridge. friends!
p.s. i do not like his hair.

rosiatic. rosu

pentru ca rosu e culoarea la care ma gandesc pe moment. pentru ca rosu e asfintitul de vara. pentru ca rosii sunt buzele mele din poza aceea. rosu va fi, probabil, si cipul pe care ti-l va baga tie in tine intr-o zi si iti va curge o picatura de sange, care va fi tot rosie. si in rosu voi fi imbracata cand voi tine discursul, cand ma fac mare. si rosie e si ciocolata de pe birou. si pentru ca mama mea poarta acum rosu. si cravata mea era rosie. si cand e frig, pana si eu sunt rosie. si cand e cald. mereu. si caietul din care rup eu foi e tot rosu. e mult rosu. peste tot. si noul cinema este tot rosu. si "omul" din conversatiile noastre are gura rosie. cum rade. si rade mult. nu il doare gura? nu, nu, shake-ul nu era rosu. de aceea a curs.

vatras

pentru ca am auzit ca este destul de important pentru a fi titlu pentru postul meu. pentru ca am avut onoarea de a il intalni. pentru ca nu multi il cunosc. mi-a fost usor sa il recunosc. era o atmosfera linistita si gunoaie pe jos. " e cel cu cele mai putine deseuri in jur" si asa a fost. intr-adevar, este un lucru pe care il faci "o data in viata". deci lista mea incepe a se micsora. sau nu. nu il voi descrie, pentru a ii pastra anonimatul. important e ca nu aveam tocuri. si ca il cheama vatras, in niciun alt fel. si ziua ciudata s-a terminat cu3 fornetti, vatras si frig. superb. pe peste doua zile.

eram in transa cand scriam aseara. ascultam muzica in casti, la volum mare, facean sondaje de opinie, m-a luat cu durere de cap si am postat fara a reciti. in fine, uitandu-ma peste el dimineata, mi-am dat seama ca e cam scurt, vag si superficial. a vorbi despre fericire mi-ar lua mai mult decat un post scurt din blog, din moment ce fericirea ocupa pagini, capitole, parti din viata mea. si, probabil, va mai fi discutia part 2 pe tema fericirii, si poate, nu numai part 2. deocamdata ma rezum la un comentariu al partii 1. si da, cred ca sunt fericita. si incerc sa ma bucur de fiecare clipa a fericirii mele.

fericire

cum as putea scrie despre fericire? e atat de foarte greu.

pentru ca fericirea e mai mult decat un sentiment trecator. e o stare care te devoreaza incetul cu incetul. e concretizata in momente de reverie, in dovezi de dragoste, in zambete timide si priviri pierdute. o intalnesti pe chipul unui indragostit, pe cel al nou-nascutului, pe fata ta. de ce te uiti in oglinda? uita-te in sufletul tau, nu vezi ca zambeste? de ce crezi? e de la vorbe soptite la ureche in timpul unei drame, la cinema. fericit este acela caruia ii dovedesti iubire, nu doar ii declari asta in nestire. este acela cu care ti-ai petrece tot timpul fara sa regreti, este acela caruia i-ai putea zambi chiar si atunci cand nu mai este atat de frumos ca la inceput, la care te gandesti mereu, fara sa te gandesti a te opri. fericire este si atunci cand plangi, da, atunci cand plangi pana nu mai ai aer. fericire este si atunci cand iubesti profund, neconditionat, pana la stele. si cand razi zgomotos in plina noapte in parcul pustiu, in timp ce esti cu prietenii tai. este fericire a avea prieteni. astfel, fericirea te face dependent de ceilalti, de a fi inconjurat de ceilalti. si nu poti sa traiesti fericirea decat acum, fara a privi in trecut sau viitor. fericire este atunci cand simti ca poti fi util unui prieten, cand te simti util. fericire este atunci cand te gandesti ca nu vei mai trai niciodata ca acum, ca in anii de liceu. cand vine la tine cu capul in jos si iti spune ca ii esti draga. fericire este atunci cand ai curajul sa iesi din cotidian si faci "un lucru macar o data in viata". atunci cand iti rememorezi copilaria alaturi de prietena ta. cand te opresti in mijlocul strazii sa il saruti. cand asculti muzica pe care o asculta bunica si iti tresare inima. e muzica buna! fericire este a vorbi cu mama ta despre tine.

fara sens.

si in sfarsit mai bate vantul. si parul imi vine tot in fata. si jumate in gura, eventual. si imi place sa ma plimb pe aleea parcului pe frig si ploaie. nu imi pasa de nimic pentru o ora. e minunat. nu, nu voiam sa fie o postare despre ce simt eu acum, voiam sa fie doar una despre nimic. incerc sa mananc. mancarea care azi nu mai are acelasi gust ca inainte. nu mai are niciun gust, de fapt. dar ascult "Chiar daca" si incerc sa nu ma gandesc la ce duc la gura. nu am stare. opresc melodia mult prea dulcegaroasa si incep sa ma plimb cu furculita in mana pana ajung sa dansez mancand, exact cum faceam in ziua aceea de mai in acea curte veche cu acea bunica minunata. "may angels bring you in.." ma prabusesc pe scaun si raman asa. distrusa. "and do they have radios in heaven, i hope they do, cause they're playing my song on the radio.."
incercand sa fiu nepasatoare, ma apuca un ras isteric. nu, nu intreba de ce. cum sa ploua in halul asta intr-o luna de ianuarie? imi place! pentru ca nu are sens. si nimic nu are sens. mai bine ma duc sa ma imbrac. o sa intarzii, sunt sigura. imi pare rau, eram gata cu o ora inainte...

pe drum spre casa.

si mergi pe ulita aceluias oras de provincie, te uiti in jos, vezi plumb, in urechi iti zbiara vintila "vara asta am sa ma indragostesc de tineeee" si te gandesti la.. nimic. pentru ca uneori nimic inseamna totul. te gandesti la scoala, la ora de engleza, la el, la ea, la ei, la "crima si pedeapsa", la camera ta, la natura, la messenger, la mall. si dintr-o data te opresti. trebuie sa te miri de mosul de sarma care e destul de urat incat sa faca un copil de putini ani sa planga. si cei mari inca se mai mira vazandu'i. dar treci mai departe. si treci pe langa magazine, dar nu iti vine sa intri. treci pe langa oameni, dar nu ii vezi. nu vrei sa ii vezi. pentru ca sunt mult prea grabiti, mult prea ingrijorati, mult prea orbi sa zambeasca. nu se gandesc ca daca ar muri subit, nu si-au trait viata? si nu imi spune nimic despre reincarnare, caci nu cred o iota. si mergi mirandu'te de frigul care iti mananca incetul cu incetul degetele de la picioare. si nasul iti e rosu. si obrajii la fel. important e ca va veni vara. dar primavara de fapt. si va mirosi a proaspat. si a nou. da. si asa ajungi in autobuz, unde totul se destrama. te uiti in jur si incepi sa refuzi a mai gandi. pentru ca miroase, se simte, se vede, ca si cum ai fi in autobuz. darajungi acasa. unde totul se schimba. va urma.

my first post

so, at ady's insistance, i created my own blog, even if i am not easily influenced... he has also challanged me to write 99 things about me, just as if he hadn't known me for better than 4 years..
1. i cannot decide which is the most important thing about me, that deserves to be the first in my list, so i'll start with no2, and continue randomly.
2 .i love reading
3 i hate it when i don't have time to read
4. I love English
5. i cannot decide whether I like school or not
6. i do not like waking up early on Monday mornings
7. i do not like waking up early (anytime before 9 o'clock)
8.. i hate ariving home at 7 o'clock in the evening.
9. I dislike Romanian educational system
10.I do not like doing homework (except some classes)
11. I want to study abroad
12.I hate not having decided what college to chose
13. i am ballanced
14. i am responsible (ask lavinia!)
15. i am reliable
16. i am not absent-minded
17. I only think a lot
18. some people think i am mature
19. i am not sure about it
20. i am quite sensitive, sensible & co.
18. i sometimes hate it
19. I tend to sulk if I cannot have things my way
20. But I usually do (have it my way)
21. I do not have a very good impression about myself
22. Because I aim high
23. i tend to be stressed
24. some believe I am a nerd
25. But I am not
26. I only like studying (few classes)
27. Lav & ank scare the hell out of me both at the same time!
28. But they still rock
29. I am quite gregarious
30. And I love making friends
31. And keeping’em
32. I love Ralush
33. And going out with her
34. Because we talk and laugh loudly
35. Yeah, out in the streets!
36. I hate staying at home
37. I hate being depressed
38. I hate having to hide my feelings
39. I cannot say “leave me alone!” (as telling someone that he/she’s annoying and that he/she should stop pissing me off )
40. to anyone
41. but lil’ bro
42. I like arguing with bro
43. We start very early in the morning: “u woke up later than I did! “
44. i am never going to reach 99
45. i am really crazy if it comes to cleaning
46. i love summer rain
47. i hate early spring but love the middle one (with blossomed trees &co.)48. I love Christmas
49. and winter
50. Ralush always makes me cry! (no. 32)
51. I could stay outside looking at the sky while snowing/raining for… well, a lot, sth next to forever.
52. I think I love my curly hair.
53. i love fruits
54. i don't like pork
55. i am not crazy about chocolate
56. i love listening to music
57. i started to like vama
58. i love Bon Jovi
59. and guns n roses
60. and take that
61. and scorpions
62 . i hate baby minune and the band
63. i love grey’s anatomy
64. and that 70s show
65. and gossip girl
66. in don't like whiling away the time on messenger
67. but i do
68. and after that i feel guilty
69. my internet connection sucks.
70.. I will never reach no 99.
71. I would like to travel a lot
72. I will
73. I want to know how to play the guitar,
74. I do have an electric guitar
75. that sits in the corner of my room, full of dust
76. I am sure that she’s mocking me at the moment!
77. shouldn’t have decided to write this first post in English
78. I like painting my nails
79. I haven’t named any of my personal objects (such as my mobile phone, or, my pc, or my gloves, or my scarf-which is my boyfriend.)
80.but I should have
81. it seems interesting
82. I am a blonde girl
83. even if some say that I have brown hair
84. I like to believe I am blonde
85. don’t ask why
86. I do not know either
87. this list seems to come to an end!
88. 11 to go
89 bro hasn’t done anything for more than an hour but laugh at the stupid movie on protv and yell at me to let him at the computer
90. it takes me a lot to start something
91.but when I do, I cannot stop
92. i like doing my best
93. but sometimes I feel to lazy to do it
94. so I don’t
95. and screw everything out
96. 3 to go
97. I won’t say that I am sure no one read it all
98. because there will be at least one person who did: Ady
99. because he has faith in me, and he will not believe that I wrote sth so boring until he has read it all.